Ei bine... cum ar incepe o poveste cu si despre romani... O ceata adanca ce ne scufunda în strafundurile Balcaniei. Caci, suntem membri cu drepturi depline ai acestei organizatii. Dar nu voi incepe povestea asa. Caci ar fi prea trist de hilara.
Roman nu inseamna nici clasa, nici casta, nici profesie, ci un fel de a privi viata si de a o trai. Cu ochii atarnati de toartele Cerului de unde isi primeste hrana spirituala, cu sufletul muiat în basme si glasul vibrand de farmecul doinei, romanul a ramas chip de legenda si mit.
O baba murdara, fara dinti, cu pielea zbarcita, unghiile de la picioare netaiate, slapi în picioare, parul jegos iesit de sub basmaua furata de la o tiganca, palmele crapate de la sapa, urechile mari, gura imensa de atâta barfa, balele îi curg gretos pe gat, tatele mici si supte, fusta plina de zoaie, bluza ingalbenita, iar ochii, adanci cat cerul, albastri cat cerul, exprima o umilinta, dar in acelasi timp o imensa demnitate, ochii inlacrimati de vederea icoanei, ochii care cer ajutorul divin, ochii ce stiu sa strapunga, ochii ce nu stiu sa iubeasca, ochii atat de buni, dar in acelasi timp atat de glaciali. Am fost in Paradis si am vazut o Romanie.
O tânără sexy, cu o dantură impecabilă, cu o recentă operație estetică, cu unghiile de la picioare date cu o ojă roșie, sandale cu o talpă imensă în picioare, părul e blond și proaspăt vopsit cu cea mai scumpă vopsea de păr ieșea de sub pălăria excepțională furată de la o țigancă, mâinile fine ca ceara, urechile corectate cu ajutorul unui specialist, gurița ce prezintă niște buze cărnoase umplute cu silicoane, rujul de un roz discret, sânii recent refăcuți, fusta mini de o culoare galbenă ce aduce a Van Gogh, bluza ușor transparentă lasă să se vadă un buric, iar ochii, negri, ochii negri cât tot infernul, exprimă o plăcere remarcabilă pentru durere, ochii înlăcrimați de vederea banilor, ochii cer ajutorul divin, ochii ce știu să cerșească, ochii ce nu știu să iubească, ochii atât de puțin buni, dar mereu glaciali. Am fost în Paradis și am văzut aceeași Românie.
Vorba cântecului: "Duminică dimineață / Ies copiii mari și mici / Pe maidanul lui Mătreață, / Să se joace în arșici. / Coana Vet-a lui Neícă, / Se certa c-un precupeț, / Pentr-un ou și-o pătlăgică, / Ca să mai lase din preț. / De la crâșma lui Năiță, / Un' se vinde tulburel, / Iese unu' făcut criță, / Cu țambalul după el. / C-așa-i viața de mahala, / Ruptă din inima mea."
Mai mult nu pot spune... eterna schimbare la față a României!
Autor: Vlad Viski
| | 
