Să înțelegi sufletul românesc
O misiune imposibilă. Nu au reușit acest lucru de cât parțial Caragiale sau Noica. Amândoi români care pe două paliere diferite au râs și au plâns cu și de români
Suntem un popor atât de deștept, încât nici prostul nu ne întrece. Dacă nu am fi atât de mici, lumea ar fi bulversată de felul nostru de a fi. Deoarece SUNTEM.
Ei bine, istoria începe odată cu noi, adică de la Mama Dacia și Tatăl Imperiul Roman. Căci suntem de viță nobilă. Suntem o concepție unică: o uniune între Decebal și Traian (ne-sexual vorbind, ci alegoric). Urmează o perioadă destul de sumbră (în sensul bun, la noi totul are o alură pozitivă), am trăit câteva sute de ani în păduri, luptând cu fiarele, atunci când ceea ce numim astăzi România era acoperită aproape în totalitate de pădure. Trăiam în luminișuri, fiind veseli nevoie mare de ceea ce ne-au dat zeii. Dumnezeu nu exista, L-am inventat mai târziu (cum, nu știți că NOI L-am creat pe Dumnezeu?!). A urmat apoi un Ev Mediu târziu, când noi, am trăit vremuri grele, în care otomanii ne atacau mereu. Dar din sânul acestui popor s-au ridicat eroi nemuritori, asemeni celor din Occident, ca Ioana d'Arc, Richard Inimă de Leu sau Otto cel Mare, care prin calități excepționale, au apărat creștinătatea de hoardele păgâne, deși Europa nu ne-a cerut-o. Am fost vârful de lance al unei "campanii anti - păgâne" (păcat că nu ni se recunosc meritele). Au urmat vremuri tulburi, cu masoni ce au reușit să se reinfiltreze în societatea autohtonă (dacă nu știți, masoneria s-a inventat și ea TOT la NOI), reușind să realizeze unirea celor două principate, să treacă printr-un război mondial apărându-se vitejește, conduși de un principe pe nume Carol, neamț de încredere (cum altfel?!), realizând Unirea de la 1918, trecând printr-un al doilea război mondial și fiind dezamăgiți. O precizare cu privire la cele două războaie, am luat țeapă: când ne-am retras prea repede, deși am luptat ca niște lei - paralei, când nu ne-am retras de loc și am luat-o pe cocoașă. Apoi s-au ridicat din popor, niște "localnici" și au urmat masele la putere (adică masele acelea făcute din lemn și cu 4 picioare). 1989 - pas, nici acum nu știm nimic, iar tinerii nu au habar ce an e acesta (să fie anul Revoluției Franceze, sau anul când ne-am alăturat Pactului de la Varșovia?
nu, e anul intrării în NATO
ce-o fi aia
). Au trecut anii de tranziție
Tranziția e distractivă. Căci ne cunoaștem noi
de mulți ani, de câteva sute, nu doar de 16. Nimic nu s-a schimbat. Vorba cântecului: "Duminică dimineață / Ies copiii mari și mici / Pe maidanul lui Mătreață, / Să se joace în arșici. / Coana Vet-a lui Neícă, / Se certa c-un precupeț, / Pentr-un ou și-o pătlăgică, / Ca să mai lase din preț. / De la crâșma lui Năiță, / Un' se vinde tulburel, / Iese unu' făcut criță, / Cu țambalul după el. / C-așa-i viața de mahala, / Ruptă din inima mea."
Era să uit de 11 fevruarie
Data trădării, căci avem și defecte, uneori de cele mai multe ori, suntem turnători, căci: "Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul
" (M. Eminescu)
Totodată, românul e vânzător (adică vinde, orice). Din poezia piețelor, culegem:
" Iarna, găsim "portocale vesele"
" Primăvara, "cireșe pentru vegetarieni"
" Vara, "roșii fără lemn"
" Iar toamna, "castraveți eleganți beton"
La final, am lăsat la sfârșit valorile autentice care aparțin acestui neam, pentru a nu rămâne cu un gust amar. Căci valori avem, dar nu știm să le apreciem
sau știm? Doar două rânduri
Căci a avea valoare nu înseamnă să apari la TV sau în diferite reviste, înseamnă să ȘTII. Valorile din trecut le știm și sunt acolo, sus, pe soclul acela. Noi, muritorii de jos suntem în căutarea unor repere morale pe plan social, politic, istoric sau de orice altă natură. A face ierarhii nu este recomandat, căci a fi bun în domeniul tău nu te califică automat în Top 10. Aceștia suntem și ne iubim.
Salutări din Buricul Pământului și Centrul Universului
Vlad Viski